Nr 2/11_2023
Către: Ministerul Muncii și Protecției Sociale
AVIZ
Cu referire la anunțul privind consultarea publică a proiectului Hotărârii Guvernului cu privire la organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Prevenire și Combatere a Violenței Împotriva Femeilor și Violenței în Familie din 18.10.2023 – 24.10.2023 , Nr. înregistrare Cancelaria de Stat: 909,
Platforma pentru egalitate de gen[1] vine cu următoarele recomandări:
- Includerea unui articol care să recunoască că violența împotriva femeilor atât în sfera privată, cât și spațiul public și violența în familie sunt forme de violență în bază de gen.
Convenția de la Istanbul recunoaște că natura violenței împotriva femeilor este cea a violenței în bază de gen, o manifestare a relațiilor istorice inegale de putere dintre femei și bărbați. Totodată, Convenția prevede că elementul cheie pentru prevenirea violenței împotriva femeilor este asigurarea egalității de jure și de facto între femei și bărbați. Astfel, prevenirea și combaterea holistică și eficientă a violenței împotriva femeilor nu poate să se efectueze fără a avea în prin plan misiunea asigurării egalității de gen.
Prin urmare, propunem completarea articolului cu privire la misiunea Agenției cu o secvență în care să se recunoască aspectele date.
Extinderea mandatului Agenției prin includerea promovării și asigurării egalității de gen.
- Includerea unui paragraf la prezentul articol care să recunoască că statutul de victimă poate fi aplicat și altor persoane, inclusiv copiilor, bărbaților, persoanelor din comunitatea LGBTQI, femeilor migrante și refugiate.
- Să includă un paragraf în care să se recunoască că formele de violență împotriva femeilor se pot manifesta atât în sfera privată, cât și în cea publică.
Astfel, UN Women definește fenomenul violenței politice și electorale împotriva femeilor: „Violența împotriva femeilor în viaţa politică reprezintă orice act de violenţă fundamentat pe diferenţa de gen, care rezultă într-o vătămare sau suferinţă fizică, sexuală sau psihologică a femeilor, inclusiv ameninţările cu asemenea acte, împiedicându-le să-și exercite și să-și realizeze drepturile politice, fie în spațiu public sau privat, inclusiv dreptul de a vota și de a deţine funcții publice, de a vota în secret și de a participa în mod liber la campanii, de a se asocia și de a se întruni, de a se bucura de libertatea de opinie și de exprimare. O astfel de violență poate fi comisă de un membru al familiei, de membru al comunității sau de către stat”
Consiliul pentru drepturile omului (A/HRC/23/50), Grupul de lucru al Organizației Națiunilor Unite pentru aspecte juridice și practice legate de discriminarea față de femei „ subliniază necesitatea de a accelera eforturile de eliminare a tuturor formelor de violență împotriva femeilor și fetelor în viața politică și publică, inclusiv prin elaborarea unui cadru juridicnațional cuprinzător pentru combaterea impunității, prin garantarea accesului la căi de atac șireparaţii civile adecvate, și prin luarea în considerare a formelor discriminatorii multiple, care se intersectează și care sunt agravate”.
Cadrul de politici are la bază cadrul normativ al ONU și oferă îndrumări tuturor entităților ONU care oferă asistență electorală. Următoarele directive și orientări de politici ghidează activitatea sistemului ONU: Directiva de politici privind prevenirea şi mitigarea violenţei din motive electorale (2016),al cărei scop este îmbunătăţirea înţelegerii cauzelor violenţei din motive electorale și oferă entităţilor ONU un cadru pentru implicarea în activităţi aferente violenţei din motive electorale. Directiva de politici privind promovarea participării electorale și politice a femeilor prin asistența electorală a ONU (2013), în care sunt oferite strategii și puncte de intrare clare pentru integrarea perspectivei de gen în asistența electorală. Directiva de politici privind principiile și tipurile de asistenţă electorală a ONU (2012), în care nu doar că este subliniată importanţa „participării și reprezentării grupurilor marginalizate în mod tradiţional, în special a femeilor și a minorităților”, dar mai este sugerat că în urma unei evaluări a beneficiului potențial al măsurilor sensibile la dimensiunea gen în contextul unei anumite țări, asistența ONU va include, inter alia, măsuri „specifice evenimentelor electorale, măsuri temporare speciale și programe pe termen lung.
- 8 alin. 15) prevede că Agenția poate ”propune Guvernului crearea centrelor/serviciilor de asistență și protecție a victimelor violenței în familie și a copiilor lor și centre/servicii de asistență și consiliere pentru agresorii familiali”. Prin formularea ”victimele violenței în familie și copiii lor”, adică prin diferențierea persoanelor adulte de cele minore, și anume prin acordarea statutului de victimă doar persoanelor adulte, art. 8 alin. 15) din Regulamentul vizat contravine art. 2 din Legea 45/2007 cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie. Astfel, recomandăm ca art. 8 alin. 15) să aibă următoarea formulare „propune Guvernului crearea centrelor/serviciilor de asistență și protecție a victimelor violenței în familie și centre/servicii de asistență și consiliere pentru agresorii familiali”.
- Modificarea art. 7 și art. 8 alin. (13) – monitorizarea tratatelor internaționale în domeniului prevenirii si violenței în bază de de gen ( de dezvoltat), fără a face referire specifică doar la Convenția de la Istanbul, pentru că de altfel trebuie de menționat și CEDAW. Astfel, trebuie de modificat în termeni generali pentru a oferi flexibilitate și de a evita necesitatea modificării Regulamentului de fiecare dată când autoritățile ratifică/ transpun noi instrumente internaționale din domeniul prevenirii și combaterii violenței în bază de gen.
- Să se explice scopul, misiunea, atribuțiile, drepturile Consiliului național coordonator în domeniul prevenirii și combaterii violenței împotriva femeilor și violenței în familie (Sau cum Consiliul Interministerial s-a transformat în acest consiliu). Este necesară o delimitare clară a responsabilităților între 1) Ministerul Muncii și Protecției Sociale și anumeDirecția politici de asigurare a egalitatii de șanse între femei și bărbați, 2) Consiliul național coordonator în domeniul prevenirii și combaterii violenței împotriva femeilor și violenței în familie și respectiva Agenție.
- Propunem ca Agenția creată să aibă atribuții mai largi, care să abordeze gama largă de probleme și factori care generează violența în baza de gen. Inclusiv să asigure o coordonare intersectorială în interguvernamentala în domeniul egalității de gen. Acest lucru ar oferi o mai multe eficienta pentru o agenție cu 21 angajați/te. In responsabilitățile agenție să fie incluse și asigurarea implementării Program național de accelerarea egalității de gen, inclusiv suport în consolidarea capacităților privind integrarea egalității de gen în politici publice. În pofida faptului că la pagina a 3-a se face referire la angajamentele ce țin de promovarea egalității de gen asumate de Guvern, totuși atribuțiile pentru integrarea dimensiunii de gen / Pilonul I „Prevenirea” nu se regăsesc. Se propune a se integra atribuții integratoare ale dimensiunii de gen.
- Se propune ca în atribuțiile Agenției să fie inclus asigurarea funcționării permanente a celor 2 secretariate al Comisiei Guvernamentale pentru egalitate între femei și bărbați și al Consiliul național coordonator în domeniul prevenirii și combaterii violenței împotriva femeilor.
Avizul poate fi accesat aici.
[1] https://egalitatedegen.md/
Comentarii sunt blocate.